Imn 1

Si toate poetesele cand imbatranesc
Isi pastreaza ochiul cu care vad
Ochi tanar cu sprancene albe,
sub par atarnand rupt din cuante de memorie
amestecate cu balarii si rumegus
si alte forme estetice de gunoi, de gunoi,
in zile cu buze stranse, legate in cuvinte
in cuvinte care se spun dulci in varful limbii
si sarate la baza.
Cateodata lumea e o vaza de sticla duramateriana,
un uter golit de orice trasatura umana.

Negru

Azi am cules negru din cosurile vapoarelor,
Negru din suflul masinilor
Din hainele oamenilor si din ochii tai
Inima mea a coborat o octava,
Si a schimbat in minor cantecele ei.
Lumea intreaga conducea un dric
Pe strazile innegrite de ploaie si nori.
Azi am cules negru din fluturi si flori.
Ca viitorul nu ne va invata sa iubim mai mult
Si ca nu suntem salvati de nimic
O stim prea bine.
Ca intre noi doi se naste un munte si moare
O lina si albastra mare
O stim prea bine.

He Wishes For The Cloths Of Heaven

HAD I the heavens' embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.


William Butler Yeats.

de-ale lor

Am explodat in tine,
ca un autocar cu pensionari in vizita prin tari straine.
Fara vlaga,
la Braila inca mai poti gasi braga.
In delta cu tantarii nu-i de saga.
Baga.
A doua parte fara vorba
………………………..
………………………..
………………………..
A treia parte incepe-n mod traditional c-o ciorba.
Cartoful n-are pene.
Porcul ar zbura, doar ca-i e lene
Gasca niciodata n-a facut atac de cord
8 ½, Roma, Satyricon si Amarcord.

Ziua se-ncheie cu un scor de tenis,
inutila ca un prezervativ fara penis.

Leonora

Leonora a inaltat un zmeu alb spre cer
si acum asteapta cuminte sa plece si ea
in camera mare, langa damingene de vin, pe masa de buna.
Leonora asteapta cuminte sa plece si ea
cu mainile incrucisate cu gura gata sa zambeasca
in primii ei ani a mancat ciocolata nemteasca,
apoi s-a plimbat prin paduri in fiecare zi la sanul altei femei.
Mancarea era putina si limba straina.
Paine, lapte, votca, atat a stiut sa spuna.

Leonora a invatat apoi sa spuna povesti
cu gura, cu mainile, cu ochii si cu fruntea.
Inca tanara fiind, a sadit cinci flori,
le-a smuls cu tipat si le-a adus la san.
Una a smuls-o prea devreme si s-a ofilit,
tot cu tipat a cazut la pamant.
Si noaptea oameni uriasi veneau s-o planga,
s-o planga langa sticle uriase pline cu vant.

Prima floare a plecat departe,
sa caute un loc pentru radacini mai lungi,
sa caute un gradinar cu maini mai fine si vorbe mai dulci.
Unii spun ca n-ar fi avut noroc,
altii ca s-au facut vraji si s-a blestemat asupra sa.
Ca pamantul era mai mult beton, ca lumina lipsea,
ca apa avea prea multe saruri in ea.

Leonora si-a spus doar ca nu e un bun gradinar.
A iesit afara si a tipat pana la iaz si inapoi,
pana la calea ferata si inapoi,
a dat drumul celorlalte flori.
S-a asezat pe masa de buna,
langa damingenele cu vin,
si cu o gura gata sa zambeasca astepta,
cuminte, sa plece si ea.

E-go!

Vreau o Femeie care sa ma iubeasca
atat de mult, atat de mult,
incat sa-I creasca
o a doua inima in dreapta in loc de plaman,
sa-I cresca uriasa,
sa-I iasa prin san,
sa se sparga si sa improaste iubire de mine la kilometri in jur
si pe mine sa ma doara undeva
de ea
na-na
na-na...

Mor.

E o plaja pustie iarna, in bataia vantului si a valurilor,
o campie fara flori, stearpa, fara grau si fara copaci,
un munte doar piatra, si iar piatra si piatra.
Toate intr-un cer gri, fara soare, fara nori albi si pufosi.

Si mor zi de zi, cu zambet pe buze, cu masca,
cu strangeri de mana si plimbari lungi, si promisiuni fara rost.
Ieri s-au aprins luminile in oras si am mai murit un pic.
Azi am vazut un film si am lucrat putin si am mai murit ceva.
Si maine la fel o sa mai mor, la fel si-n celelalte zile.

O sa mi se spuna “Ce bine arati!!!”
O sa mi se spuna “Cat esti de fericit!” sau “Ce success ai!”
Si o sa zambesc, ba nu, o sa rad, o sa replic sarmant si
o sa ating usor umarul ei cu mana mea calda.
Si o sa mai moara si mana mea un pic,
o sa se mai usuce din carne si nimeni nu o sa ghiceasca.

?

Inima-mi e rupta in doua,
inima mea e rupta in doua,
in doua e rupta inima mea.
O bucata se-nalta la cer
si una-i ramasa aici in cartier.
Intr-un bloc aici in cartier,
intr-o camera aici in cartier,
intr-un corp ce zace pe-un pat,
mai sus si la stanga unui ficat insangerat,
deasupra unor mate lungi facute ghem.
Din bucata asta eu gem,
in bucata cealalta care se-nalta la cer
port pamantu-ntreg si-mi vine sa sper.
Ca un diamant negru il port,
altfel as muri de urat.

De vreme (neterminat)

Eu soream, tu soreai, amandoi ardeam
intr-o camaruta cu un singur geam,
din care lumina batea intr-un triunghi mereu,
cu catene in coapsele tale si ipotenuza in bazinul meu.
Fericirea noastra era vopsita-n albastru;
mancarea avea gust neant si vinul dulce-sihastru.
Atunci cand eu soream si cand tu soreai,
ne cresteau flori de piele din decembrie-n mai.

Apoi eu am norit, tu ai vantit, amandoi picuram,
era lume multa in jur si radeam,
simteam si gustul de vin si cel de mancare.
Curgeau dintre noi maini si picioare.
“Ne va-nghiti pamantul, iubito” iti ziceam.
Tu strangeai mai strans in falsa-mbratisare.

Bucurestiul in zbor (neterminat)

As vrea sa am aripi, de inger sau de vultur sau vrabie, nu conteaza,
sa zbor deasupra orasului asta plin de ura
in seri de august sa ma pierd deasupra blocurilor
sub invelisul de fum si de stele
sa fiu nimic si parte din toate.

La colturile strazilor sa ma gasesc in florarii
sa ma adun intr-un miros de saorma si benzina,
sa-mi dau drumul pe zebre, calcat de motoare ambalate la maxim.
Sa uit cine sunt si sa fiu parte din toate