samsara

Imn 1

2011-03-23T23:41:00.000+01:00

Si toate poetesele cand imbatranesc
Isi pastreaza ochiul cu care vad
Ochi tanar cu sprancene albe,
sub par atarnand rupt din cuante de memorie
amestecate cu balarii si rumegus
si alte forme estetice de gunoi, de gunoi,
in zile cu buze stranse, legate in cuvinte
in cuvinte care se spun dulci in varful limbii
si sarate la baza.
Cateodata lumea e o vaza de sticla duramateriana,
un uter golit de orice trasatura umana.

Negru

2011-03-23T23:36:00.001+01:00

Azi am cules negru din cosurile vapoarelor,
Negru din suflul masinilor
Din hainele oamenilor si din ochii tai
Inima mea a coborat o octava,
Si a schimbat in minor cantecele ei.
Lumea intreaga conducea un dric
Pe strazile innegrite de ploaie si nori.
Azi am cules negru din fluturi si flori.
Ca viitorul nu ne va invata sa iubim mai mult
Si ca nu suntem salvati de nimic
O stim prea bine.
Ca intre noi doi se naste un munte si moare
O lina si albastra mare
O stim prea bine.

He Wishes For The Cloths Of Heaven

2011-03-23T23:29:00.002+01:00

HAD I the heavens' embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.

William Butler Yeats.

de-ale lor

2009-09-06T13:23:00.001+02:00

Am explodat in tine,
ca un autocar cu pensionari in vizita prin tari straine.
Fara vlaga,
la Braila inca mai poti gasi braga.
In delta cu tantarii nu-i de saga.
Baga.
A doua parte fara vorba
………………………..
………………………..
………………………..
A treia parte incepe-n mod traditional c-o ciorba.
Cartoful n-are pene.
Porcul ar zbura, doar ca-i e lene
Gasca niciodata n-a facut atac de cord
8 ½, Roma, Satyricon si Amarcord.

Ziua se-ncheie cu un scor de tenis,
inutila ca un prezervativ fara penis.

Leonora

2009-09-06T12:41:00.001+02:00

Leonora a inaltat un zmeu alb spre cer
si acum asteapta cuminte sa plece si ea
in camera mare, langa damingene de vin, pe masa de buna.
Leonora asteapta cuminte sa plece si ea
cu mainile incrucisate cu gura gata sa zambeasca
in primii ei ani a mancat ciocolata nemteasca,
apoi s-a plimbat prin paduri in fiecare zi la sanul altei femei.
Mancarea era putina si limba straina.
Paine, lapte, votca, atat a stiut sa spuna.

Leonora a invatat apoi sa spuna povesti
cu gura, cu mainile, cu ochii si cu fruntea.
Inca tanara fiind, a sadit cinci flori,
le-a smuls cu tipat si le-a adus la san.
Una a smuls-o prea devreme si s-a ofilit,
tot cu tipat a cazut la pamant.
Si noaptea oameni uriasi veneau s-o planga,
s-o planga langa sticle uriase pline cu vant.

Prima floare a plecat departe,
sa caute un loc pentru radacini mai lungi,
sa caute un gradinar cu maini mai fine si vorbe mai dulci.
Unii spun ca n-ar fi avut noroc,
altii ca s-au facut vraji si s-a blestemat asupra sa.
Ca pamantul era mai mult beton, ca lumina lipsea,
ca apa avea prea multe saruri in ea.

Leonora si-a spus doar ca nu e un bun gradinar.
A iesit afara si a tipat pana la iaz si inapoi,
pana la calea ferata si inapoi,
a dat drumul celorlalte flori.
S-a asezat pe masa de buna,
langa damingenele cu vin,
si cu o gura gata sa zambeasca astepta,
cuminte, sa plece si ea.

E-go!

2009-08-12T00:11:00.003+02:00

Vreau o Femeie care sa ma iubeasca
atat de mult, atat de mult,
incat sa-I creasca
o a doua inima in dreapta in loc de plaman,
sa-I cresca uriasa,
sa-I iasa prin san,
sa se sparga si sa improaste iubire de mine la kilometri in jur
si pe mine sa ma doara undeva
de ea
na-na
na-na...

Mor.

2009-01-25T14:49:00.000+01:00

E o plaja pustie iarna, in bataia vantului si a valurilor,
o campie fara flori, stearpa, fara grau si fara copaci,
un munte doar piatra, si iar piatra si piatra.
Toate intr-un cer gri, fara soare, fara nori albi si pufosi.

Si mor zi de zi, cu zambet pe buze, cu masca,
cu strangeri de mana si plimbari lungi, si promisiuni fara rost.
Ieri s-au aprins luminile in oras si am mai murit un pic.
Azi am vazut un film si am lucrat putin si am mai murit ceva.
Si maine la fel o sa mai mor, la fel si-n celelalte zile.

O sa mi se spuna “Ce bine arati!!!”
O sa mi se spuna “Cat esti de fericit!” sau “Ce success ai!”
Si o sa zambesc, ba nu, o sa rad, o sa replic sarmant si
o sa ating usor umarul ei cu mana mea calda.
Si o sa mai moara si mana mea un pic,
o sa se mai usuce din carne si nimeni nu o sa ghiceasca.

?

2008-08-27T16:43:00.003+02:00

Inima-mi e rupta in doua,
inima mea e rupta in doua,
in doua e rupta inima mea.
O bucata se-nalta la cer
si una-i ramasa aici in cartier.
Intr-un bloc aici in cartier,
intr-o camera aici in cartier,
intr-un corp ce zace pe-un pat,
mai sus si la stanga unui ficat insangerat,
deasupra unor mate lungi facute ghem.
Din bucata asta eu gem,
in bucata cealalta care se-nalta la cer
port pamantu-ntreg si-mi vine sa sper.
Ca un diamant negru il port,
altfel as muri de urat.

De vreme (neterminat)

2008-08-27T16:42:00.002+02:00

Eu soream, tu soreai, amandoi ardeam
intr-o camaruta cu un singur geam,
din care lumina batea intr-un triunghi mereu,
cu catene in coapsele tale si ipotenuza in bazinul meu.
Fericirea noastra era vopsita-n albastru;
mancarea avea gust neant si vinul dulce-sihastru.
Atunci cand eu soream si cand tu soreai,
ne cresteau flori de piele din decembrie-n mai.

Apoi eu am norit, tu ai vantit, amandoi picuram,
era lume multa in jur si radeam,
simteam si gustul de vin si cel de mancare.
Curgeau dintre noi maini si picioare.
“Ne va-nghiti pamantul, iubito” iti ziceam.
Tu strangeai mai strans in falsa-mbratisare.

Bucurestiul in zbor (neterminat)

2008-08-27T16:39:00.002+02:00

As vrea sa am aripi, de inger sau de vultur sau vrabie, nu conteaza,
sa zbor deasupra orasului asta plin de ura
in seri de august sa ma pierd deasupra blocurilor
sub invelisul de fum si de stele
sa fiu nimic si parte din toate.

La colturile strazilor sa ma gasesc in florarii
sa ma adun intr-un miros de saorma si benzina,
sa-mi dau drumul pe zebre, calcat de motoare ambalate la maxim.
Sa uit cine sunt si sa fiu parte din toate

Despartire

2008-07-25T11:56:00.005+02:00

He hated the two women with their whisky glasses

2008-07-25T11:51:00.003+02:00

Listen, it feels like home, although it never was,
and sometimes, yes, it feels like wanting to drink blood.
But that is not a Romanian habit; it’s just us,
and blood comes easy with all this broken glass.
So we try to see beyond ourselves,
we go back to the seeds of our fate,
but we still cannot hear the sound of the squeaking gate
and we don’t notice how big the grass has grown.
And it’s such a shame that the desire is gone,
because we could have now hit that naughty cat,
she barely can move, she’s so old and fat.

Look, then we enter on the so welcoming hall,
and the aprons are still hanging in their nails on the wall
the shoe polisher is still there
the smell of ripped quarrels still everywhere.

It feels so much like home, although it never was.

And the old lady comes with kisses that smell like fears.
Yes, it has been a long time, but she doesn’t fool us with her self-pitying tears.
She cannot fool us, I tell you, not anymore,
Oh, she’s bringing us coffee, we should have known before
that is the same tasteless sweet one as it will always be.
We sit on the only two chairs in the room, we listen to the song and we see.

We see the two women in the corner with their whiskey glasses,
and the stories about lost houses to their evil cousins,
and about the eternal careless men.
“They curse you to have their children!”
“You have their children and then they curse you!”
“It’s the same, the end is always the same,
always the end is about sharp Swedish fisherman knives.”
“No, it’s about blood-stained white-bordeaux discretely patterned tiles.”

We see the tall man rolling his moustache with a tender gesture
by the way, his true nature came out at the corner of his eyes
when he was claiming with that cold voice he used to say goodbyes
that he will never again hit him in the head.
“I read some articles about that, you know,
it’s bad, apparently, it’s really bad,
it interferes with your capacity to reason”
Then he would continue:
“My God, your place is in prison!
You should be grateful for having us, my dear child,
others would have giving up on you by now,
you know, you are extremely wild”

This is how we grew up; this is everything that we see,
you tell me to put our hands where our hearts used to be,
I thought it sounded too dramatic,
our hearts are not gone,
they are still there, just beating on a different tone.

Vene, vede, veci.

2008-07-23T20:41:00.007+02:00

Venele mele lungi, albastre, intortocheate,
rosii pe undeva in mintea mea,
le-am privit dimineata, la pranz si seara.

Parca-ncerc sa creasca, sa ajunga la pamant,
sa se-nradacineze intr-o singura calatorie,
sa capete fond si cuvant,
sa fie adapostite de furtunile mele,
de nori, de vant, de soare, de astri.
Si daca pamantu-i prea bun pentru ele,
le-as planta in ghiveciuri ingrijite de fete cu ochii albastri,
in case de ceramica aprinse.
Am nevoie doar de un gradinar, apa si lumini stinse.

my fears are

2008-07-21T10:29:00.001+02:00

the fear of passing between two people dressed in red
on the street while they are eating chocolate
flavoured icecream and one one them turns to me and
says something in Arabic, but I don't speak Arabic and
I am still trying to be nice and I smile and then he's
just so disappointed that he swears at me in his
Arabic and then I don't like it and I am sad for the
rest of the day

the fear of slipping on the bathroom floor holding 5
cups of champagne filled with blueberry juice because
then I have to clean all this dark blue and is such a
beautiful coulour and I will for sure cut myself in
the broken glasses and I will stop and watch how my
red blood is mixing with the blue juice on the white
floor and I will become nostalgic and I will start
remembering things and then they will call me from
work that I am late and all my good mood will vanish

the fear of hearing a terrible noise from my right
side while I am eating crispy chicken with remoulade
sauce and I will turn to see what happend and it's
actually nothing, and some remoulade sauce will land
on my left side of the mouth and I will not realise it
but the girl I am with does, but then she's too polite
and she doesn't want to say anything, so the rest of
the evening she'll be obsessed with that and annoyed
and I will think that she doesn't like me and I will
not call her again and then we will meet after 20
years and she's fat and has 5 kids and I am also fat
and bold and my wife is cheating me with a guy from
South Korea that has a golden tooth and we realise
that our life would have been different if we would
have stayed together and we blame it on that terrible
noise

the fear of being chased at 6 o'clock in the morning
by lions dressed up in smokings, with huge moustaches
and umbrellas they roll casually while they are saying
"Hello there little boy! Why don't you wait for us? We
just want to play with you!" and I actually belive
them and I stop but then they are taking all my money
and they beat me and I am lying down on the street and
this old pervert is passing and he is masturbating on
me and I cannot stand up because it hurts and then the
old pervert spits on my face and I want to cry but
there's no tear coming and I start to think about sad
things just to be able to cry and I think about my
mother and that's very sad because she wouldn't have
wanted for me to end up like that

the fear of taking a bath in the middle of the day,
falling asleep and waking up in another dimension in
which baths don't exist and I am actually taking a
shower, and there are other people around me, most of
them Germans and they are eating supersized sausages
(like 2-3 meters) and are burping loud and the soap is
made out of pork fat and instead of water is pouring
cabbage juice and I smell like a platypus and then my
girlfriend tells me that she wants to break up with me
because I am not man enough for her and then my boss
tells me that I am fired and the Germans are laughing
very loud and my back is itching and I cannot scratch
myself and I ask a tall mouse that is casually pasing
by to do it and he does it and then we spend the night
together and she gets pregnant and I have to marry her
and raise little mice which after I have to kill for
my experiments

I'm afraid

2008-07-19T21:13:00.002+02:00

"I'm afraid of the moment when people around me won't mean anything to me, when I'll not pay attention to their faces, their clothes, their walks and their feelings. I'm afraid that all the beautiful and mysterious girls will pass in front of me, without me reacting, not even with a longer look. A look that will mean I am still alive, I still want to discover, I still want to interact; that my life is not over, that I don't spend my time just remembering. That I am here and yes I breath, I look and I am. I'm afraid of time and I'm afraid I will start to forget. That I will forget even what I'm afraid off"

Nu

2008-07-19T20:08:00.003+02:00

Nu vorbim despre posibilitati imense,
nici despre alge incalcite in jurul picioarelor noastre.
Nu vorbim despre sentimente dense,
nici despre priviri mai putin faste.
Tacere este egal cu suspin este egal cu mare
este egal cu placere este egal cu chin si-ndepartare.
Singuratate este egal cu toate.

Cine sunt si ce vreau...

2007-09-24T22:05:00.002+02:00

2

2007-08-30T08:52:00.001+02:00

Si am iesit din cusca pentr-o clipa,
si vag,
am distins trasaturile cuiva drag.
In oglinda ma vedeam trecut prin viata.
Ale mele sunt cearcanele astea,
vinisoarele de sange din ochi si de pe fata ?
A mea e carnea tremuranda de pe mine,
si vorbele astea care suna tot mai mult a suspine?

Cat pentru noua toamne,
m-am plimbat ieri printre copaci cu frunze-ngalbenite,
cautand un loc unde se inzdravenesc inimile ostenite.
As vrea sa am dorinte, as vrea sa vreau s-ajung la stele,
si mi-e rusine de doiul asta, prefixul varstei mele.

2007-08-30T08:42:00.001+02:00

Fara raspunsuri.

2007-08-30T08:35:00.000+02:00

Macar de mi-ar da dreptate
atunci cand nu stiu raspunsul la intrebari simple.
Cele mai simple, cele mai vechi dintre toate.
Ce e oftatul? Ce-i aia curiozitate?
Si multe altele...
Dar ei stiu toate legile unui atom,
stiu ca omul se trage din maimuta,
si ca maimuta se trage de puta.
Si asa, fara raspunsuri,
ne fixam cunostintele intr-un sablon,
si dam sonorul la maxim atunci cand canta Guta.

2007-08-30T08:24:00.001+02:00

Gothic shogun.

2007-07-27T00:05:00.000+02:00

Cadou de la Lolo :)))

Poem de adio.

2007-07-24T23:20:00.000+02:00

Adio, prietenul meu, adio.
Dragul meu, tu esti in inima mea.
Plecarea asta predestinata
promite inc-o intalnire.

Adio, prietenul meu, fara strangeri de mana, fara cuvinte,
nu fi trist, nu-ti arata durerea cu sprancenele,
sa mori nu-i nimic nou in viata asta,
dar nici viata, desigur, nu-i ceva foarte nou.

Asta chiar a fost ultima poezie a lui Serghei Esenin inainte de a se sinucide. A fost scrisa cu sangele lui.

Orasul.

2007-07-24T23:15:00.000+02:00

Ai spus: "Am sa plec spre alta tara, spre alt tarm,
am sa gasesc un alt oras, mai bun decat acesta.
Orice as incerca sa fac e sortit sa iasa prost
si inima-mi tace de parca ar fi moarta.
Cat o sa-mi mai las mintea sa mucegaiasca in locul asta?
Pe unde ma plimb, oriunde se-ntampla sa privesc,
vad negrele ruine ale vietii mele, aici,
unde am petrecut atatia ani, i-am irosit, i-am distrus cu totul"

Nu o sa gasesti o noua tara, nu o sa gasesti un nou tarm.
Orasul asta te va urmari mereu.
Te vei plimba pe aceleasi strazi,
vei imbatrani in aceleasi cartiere,
vei incaruti in aceleasi case.
Vei sfarsi intotdeauna in acest oras.
Nu spera pentru lucruri prin alte parti:
nu este nici un vapor pentru tine, nici un drum.
Asa cum ti-ai irosit viata aici, in acest mic colt,
ti-o vei distruge oriunde-n lumea asta.

Constantine P. Cavafy

Orasul.

2007-07-24T22:48:00.000+02:00

Alternative.

2007-07-22T23:56:00.000+02:00

Am discutat un pic despre munca,
de la fereastra cafenelei se vedea o zi incrancenata,
se mergea repede,
se vorbea repede,
masinile sfidau marginea soselei,
lumea parea inghetata.
El avea o slujba noua care-i aducea o gramada de avantaje,
nu-l facea insa mai interesant, ba dimpotriva;
tocmai fusese in Franta,
si am observat cum timpul trece foarte greu
cand cineva isi povesteste vacanta.

Intr-un moment s-a oprit totul in loc,
am urcat pe un dragon alb si am plecat
spre un taram cu mult mai mult noroc.
Cu lemnul din mana stanga puteam face ploaie,
cu piatra din dreapta ofeream soare.
Si omuletii rosii cu gat lung si cap pufos
imi ofereau ofranda fecioare-libelule
cand coboram din noru-mi luminos.

Duplex Bucuresti-Bosch.

2007-07-22T23:19:00.000+02:00

Prin Bucuresti
mergeam amandoi in dimineti cu soare,
cand timpul lasa urme baloase
pe fetele pline de nerusinare
ale vanzatorilor de nimicuri
ce-si laudau marfa expusa pe trotuare.
Mergeam amandoi,
si adevarul nostru era in blocuri triste,
in praful starnit de vreo masina de pepeni,
in amintirile unei copilarii comuniste
analizate cu metode din Jung.
Ne mai intrerupea fundul rotund
al unei liceene cu mers fandosit
si ochi nemigdalati,
din cei atat de greu de gasit
in cartiere.
La vreo terasa,
barbati, cu burtile lor de bere
vorbeau tare,
injurau tare.
De abia se mai tineau pe picioare,
desi era dimineata.
In piata,
cainii se intindeau cascand,
latrand
la vreun sobolan ce alerga
printre florile de iunie culese
de babe cu fuste sumese
peste genunchi
ce urlau din rarunchi:
"Roxana, ti-a dat barbactu aseara inghetata?"
cu ocazia asta mai vedeam si gingiile goale ale vreunui mos.
Ah, lumea era minunata
si noi ne doream sa scapam dracu'
din tabloul asta de Hyeronimus Bosch.

Aziul.

2007-07-21T09:47:00.000+02:00

Aziul ar trebui sa fie de baut coctailuri verzi-rosii-portocalii
din pahare burtoase cu umbrelute si paiete colorate.
De scos pantofii si de mers descult prin iarba,
de uitat la desene animate idioate
De inventat un nou dans cu rasuciri rapide de cap
si miscari necoordinate de corp
(mai mult o criza de epilepsie decat un dans).

Aziul ar trebui sa fie de bagat capul in perna si urlat.
De continuat conversatii folosind ultimul cuvant al celeilalte persoane,
de scos litere din dialoguri,
de vorbit numai in rime.
De ras tare fara a avea nici o urma de constiinta de sine.

2007-07-21T09:32:00.000+02:00

Aziul ar trebui sa fie de baut coctailuri verzi-rosii-portocalii
din pahare burtoase cu umbrelute si paiete colorate.
De scos pantofii si de mers descult prin iarba,
de uitat la desene animate idioate
De inventat un nou dans cu rasuciri rapide de cap
si miscari necoordinate de corp
(mai mult ca o criza de epilepsie decat un dans)

Aziul ar trebui sa fie de bagat capul in perna si urlat.
De continuat conversatii folosind ultimul cuvant al celeilalte persoane,
de scos litere din dialoguri,
de vorbit numai in rime.
De ras tare fara a avea nici o urma de constiinta de sine.

Vangaughuin

2007-07-01T11:25:00.000+02:00

Cineva s-a gandit sa faca o poveste ca un fel de quest despre perioada in care Van Gogh si Gauguin au locuit impreuna.
Start the experience

Ramai cu bine, Oxana.

2007-06-30T13:23:00.000+02:00

Imi pretuiesc memoriile pana-n limite insuportabile
astazi, de exemplu, am ridicat un templu unei zi in care,
copil fiind,
mi-am pus o jacheta kaki de vanatoare,
m-am incaltat cu cizme rusesti, soldatesti.
Am rupt o creanga din nucul uscat,
si am mitraliat
doua plutoane nemtesti,
unul cate unul;
m-am luptat ca nebunul,
pentru ca acel imas
era singura cale de intrare spre oras.

Si am fost privit ca un erou
dar am ramas modest.
Tradatori insa erau si pe atunci
si intr-o noapte,
am fost impuscat miseleste in spate.
Si cu ultima suflare,
i-am spus fetei pe care o iubeam:
"Oxana, stergeti lacrimile,
nu ma doare!"

Noroc.

2007-06-30T13:15:00.000+02:00

Norocul meu
e ca ma privesc de departe
intr-o oglinda cu reflexii moarte.
Si partile mele paranoice,
atrase de vorbe,
aduse de soapte,
nu ma mai sperie.
Sunt doar o scena, un act,
intr-un fost teatru al viselor goale,
o opera a suspinelor indoielnice,
o arie a trecutului,
o antologie a unei deveniri, de fapt.

Cuptor.

2007-06-30T12:19:00.001+02:00

Mi-a zis:
"Aici e ca intr-un cuptor!"
Le-am numarat,
avea 20 de alunite numai pe fata.
Mana i-a alunecat lin pe langa picior
cand m-a intrebat ce vreau de la viata.
N-am zis nimic, nu stiam ce sa zic,
si ea si-a scos cerceii, bratara,
a cerut cafeaua,
a baut cu inghitituri mici,
m-a intrebat daca-i confortabila salteaua.
Eu am raspuns "Da!",
am adaugat "E cald aici, intr-adevar!",
mi-am indreptat tricoul,
mi-am trecut o mana prin par.
Si am tacut.
Am tacut amandoi ore-ntregi.
Printre inghitituri de cereale si iaurt,
printre documentare cu cruciade si regi.

Cald/Rece.

2007-06-30T12:09:00.000+02:00

Visand la gri.

2007-06-30T11:52:00.000+02:00

Aceasta copilarie e o anomalie.
Sau poate ca traiesc in viata de acum
pacatele unui om incredibil de comun
si totul trebuie sa fie special,
pe cand eu as vrea sa fie totul banal.
Bine.
Daca e asa atunci nu e vorba de mine.

Gata.

2007-06-30T11:44:00.000+02:00

De toate saturat,
ca un compus halogenat,
ma duc la vale disperat.
Si nimeni nu imi sta in cale,
sa pot sa-i pun capul in poale,
sa fiu iertat ca am calcat in oale.
Si daca as avea rabdare...
Dar nu am,
si sunt nebun, nebun sunt,
caci din pamant
m-am ridicat in vis
si mi-am dorit
(ce nesimtit!)
s-ajung direct in paradis!
Si doar cu gandul l-am atins,
si m-a cuprins
dorul sa fiu acol' mereu;
si in caldura inserarii
sa joc table cu Dumnezeu
si sa ii spun: "Iubitul meu..."

Fotografii in ulei pe panza

2007-06-26T08:35:00.000+02:00

Richard Estes

Gerhard Richter

Documenta 12

2007-06-26T08:30:00.000+02:00

Una din cele mai importante expozitii de arta contemporana... AICI.
Vad ca e si un roman...AICI

Toamna, in camera noastra veneau flori.

2007-06-25T21:56:00.000+02:00

Toamna, in camera noastra veneau flori
Flori aproape salbatice,
cu miros puternic de libertate.
Printre maldare de haine aruncate,
pe jos, la intamplare.
Printre carti, caiete, cursuri cu paginile desperechiate.
Telefonul care nu mergea niciodata,
telecomanda sparta,
cd-uri si carcase de cd-uri,
pachete de tigari goale,
cutii de pizza, cani si pahare.
Reviste deschise la pagini cu teste pentru cupluri.

Toamna, in camera noastra veneau flori,
si noi locuiam doar in pat,
si juram in fiecare zi ca o sa facem curat.

Balta ca o prada.

2007-06-23T11:11:00.000+02:00

Ieri, ca un pradator,
am haituit baltile din oras,
m-am infasurat in mister pe la colturile caselor vechi,
acele case mai usor de speriat.
In jur erau femei care trecusera prin cel putin o despartire,
barbati care-si ratasera cel putin un vis,
batrani care invatasera sa iubeasca ploaia.
Erau copii cu acadele mari, uriase,
care se inaltau din maini spre nori,
iar rosul lor se scurgea peste umerii vechilor case,
usor de speriat,
unde eu asteptam inconjurat de mister.

Estetic.

2007-06-19T09:01:00.000+02:00

Intre doua strazi paralele cu insasi realitatea
locuieste vecina mea de la doi,
in blocul inca neterminat
(desi nimeni n-o mai recunoaste)
unde duminica dimineata
(cand locatarii tind sa-si aminteasca diminetile de duminica trecute)
umbra unei macarale nefolosite de ani
incojura zidurile in matrite ordonate;
o evidenta a evolutiei umane
si o victorie a esteticului tehnologic.

Am.

2007-06-19T08:30:00.000+02:00

Am inceput sa-nchid un ochi
la toate petele unsuroase
ale fetelor frumoase
din magazinele cu haine colorate,
din fata unor vitrine eterne
cu oglinzi inselatoare
si inscriptii antice scarboase.

Am inceput sa-mi masor pasii
printre urmele vagi de voma
ale unor nopti neterminate,
printre jumatati de cuvinte
inghitite in graba,
descarcate intr-un elaborat proces
asemanator c-o laba.

Finlandezii fac si muzica

2007-06-18T22:49:00.000+02:00

Pe langa poze(vezi Aino Kannisto) si telefoane Nokia finlandezii se par ca fac si muzica !!!
AICI
si AICI (bine, ea e suedeza cu origini finlandeze)

Holofonie.Brrr.

2007-06-17T21:35:00.000+02:00

Ascultati AICI neaparat cu casti si cu ochii inchisi.

Realism magic. Nu Marquez, ci Rob Gonsalves.

2007-06-17T16:30:00.000+02:00

Si Artur Nikodem

2007-06-17T16:27:00.001+02:00

Imi place Aino Kannisto.

2007-06-17T16:24:00.001+02:00

Alchimia dorintei

2007-06-17T12:12:00.001+02:00

"Be careful what thou intensely desireth for it will surely come to thee."

Promisiune.

2007-06-17T12:02:00.000+02:00

In case cu tapet lugubru
mortii se aduna incet in orice minte,
isi scutura scheletele cu praf de indignare;
o varsta dupa alta de oase-ntro secunda.
Singuratatea e un lux,
tacerea-i un detaliu ce abunda.

In case cu tapet lugubru
oricine poate visa
la exceptia unei lumi incarcate de pasiune,
confirmand regula lumii incarcate de mortar;
ne atarnam cu totii oasele de o promisiune
si despre libertate nu avem habar

Una din primele fotografii din lume.

2007-06-17T11:50:00.000+02:00

Primul om tras in poza.

2007-06-17T11:47:00.000+02:00

Suflete moarte.

2007-06-17T11:23:00.000+02:00

In noapte, pe terasa,
schimbam impresii despre Gogol cu o fata grasa.
Ea a trecut la povesti despre cat de rea e lumea,
eu m-am prefacut c-o ascult
si am dat din cap spunand: "Da"
de cate ori atitudinea ei o cerea.

Luv.

2007-06-17T09:50:00.000+02:00

Da, asta-i chiar misto,
am sarutat un cal maro.
Cu coama scurta.
Cald afara!
Intins pe burta,
cred ca-i prima oara
cand ma gandesc
ca trebuie acum sa te doresc.
Tu, domnisoara
beata turta,
mai misc-odata din popou
si hai sa facem show.

Avere.

2007-06-17T09:37:00.000+02:00

La mine in apartament,
jucandu-ma cu un patent,
mi-am spus:
"Cat sunt de inteligent!"
Si am crezut ca o sa mor,
dar am un unchi instalator,
programe multe la televizor,
o usa cu vizor,
cand ai atatea sa mori nu-i usor.
Si-atunci,
am sarutat-o pe picior,
si-am revenit in pat,
iar ea mi-a spus seducator:
"Hei, lumea e a noastra,
noi nu suntem ai lor!"

Zi de piata.

2007-06-16T20:28:00.000+02:00

Disperare.

2007-06-16T19:57:00.000+02:00

Si atunci ei mi-au spus:
"Trebuie sa-ti scrii numele cu litere mari, aurii,
trebuie sa-ti ascuti cuvintele sa taie,
ca o hartie trebuie sa taie"

Si mi-au spus:
"Trebuie sa te urci pe scena oriunde,
la balciuri, in targuri, la televizor,
trebuie sa-ti expui sentimentele sa se vada,
oriunde trebuie sa se vada,
la balciuri, la targuri, la televizor"

Dar eu cred,
ca un zambet poate sa izbucneasca si inauntrul cuiva,
in miscari nevazute ale muschilor, ale corpului;
poate sa apara si-ntro privire timida.
Si atunci poate e chiar mai mult un zambet.
Si o lacrima e o lacrima,
chiar si atunci cand isi greseste calea
si picura inauntru,
ruginind corzile vocale
si inmuind inima.
Si atunci poate e chiar mai mult o lacrima.

Si sper sa fiu inteles de voi,
betivi si indragostiti,
copii si poeti,
nebuni si calugari,
voi, care strecurati in fiecare zi viata
prin urechile unui ac minuscul.
Pentru ca daca nu, Doamne,
m-am plimbat inutil prin gradinile tale idioate.

Pas.

2007-06-16T19:49:00.000+02:00

Tiptil
m-apropii pe furis
de frigiderul inchis.
Ce caut acolo nu stiu,
in mine totul e gol si pustiu,
sunt un frigider viu.
Tin sa va anunt ca tarziu
e intotdeauna tarziu.
Si vreau sa va arat voua
ca in frigider nu am oua,
nici carne, nici oase,
paine sau paste fainoase.
De fapt nu-s conectat la curent.
Da-s mandru! Si-s independent!
Un adevarat erou modern, inteligent,
indiferent.

Bla.

2007-06-16T19:33:00.000+02:00

Captivi in discutia cu iz de blablabla,
sunca de Praga si soare in mai,
ultimul model de periuta de dinti,
ploaie in weekend,
modul corect de-a face un Mai-Tai.
Normal,
intr-un mic sertar
al unui colt inexplicabil numit suflet,
ruleaza filmul unei evadari,
cu un happyend bizar.
Singuratate,
ca-i mai buna decat toate.
Internet, carti, filme.

Ploaie. De dimineata. De mai.

2007-06-16T19:02:00.000+02:00

Ma trezesc din ce in ce mai devreme
in diminetile astea de mai.
Patura casca,
se-ntoarce lenesa pe partea cealalta.
Iaurtul din frigider
se ascunde dupa o bucata de branza frantuzeasca.
"laisse moi un peau plus.." zice ea,
si se afunda in vise din copilaria-i munteneasca.

Cafeaua atipeste in cana si ma enervez,
e a nu stiu cata oara cand nu isi face treaba.
"Nu-i frumos, nu-i asa?"
dar nici computerului nu-i arde acum de vorba.
Internetul lui vine incet, incet,
de departe, de undeva,
poate din Brazilia...

Pe strada o tuse alearga de una singura,
in spatele ei incearca sa o mai domoleasca un domn
cu alura de functionar la oficiul de recuperare al actelor prin care se recupereaza acte.
Un acoperis pocneste discret,
indreptandu-si spinarea rosie,
pe care doi porumbei isi jura "eternal love" pan' la moarte.

O carte a adormit pe burta,
acum isi indreapta filele indoite
cu un aer mustind a decenta.
Totul cheama ploaia, vine ploaia,
adaugand un aer cald de somnolenta.

Haiku

2007-06-16T14:21:00.000+02:00

Hai cu mine

2007-06-16T14:03:00.000+02:00

Lanuri de floarea-soarelui
in ceata.
Umbre se zbat pe lac.
Intre pasii innabusiti ai oamenilor,
frunze uscate trosnind,
valuri soptite,
si sunetul imbufnat al unei castane cazute,
eu mi-am regasit varsta.

Autismul

2007-06-16T13:40:00.000+02:00

De cand am descoperit autismul,
usile se inchid mereu in urletele iubitei mele,
cainii latra departe,
am sub unghii fasii lungi de piele.
Sorbind o gheata cu votca incarcata de venin;
atent la locuri prin care trec soapte,
tipete, scancete si zgomote de noapte.

Imi strang coapsele cu ambele maini,
gustul sangeriu al buzelor imi va compensa singuratatea...

Nu am nimic de ascuns,
zavorat departe de altii,
sunt eu, intreg, si inca mai mult;
votca imi curge prin vene,
votca si soare si senzatii dumnezeiesti.
De cand am descoperit autismul,
am lume in ochii-mi caprui,
vomit verbe si substantive din corpu-mi infect,
culorile din mine isi dau singure viata.

Inainte aveam o cocoasa ce nu-mi dadea pace,
un neg in vazul tuturor,
caram o tumora la targuri de femei,
eram deschis si sangeram peste lume,
eram o epidemie ce imbolnavea,
ardeam carti,
ardeam iarba,
ardeam
si cuvintele ma dureau.

Dar, de cand am descoperit autismul,
carnea vorbeste,
degetele gandesc in locul meu.
Si votca,
si dimineata,
si clopotele,
sunt create doar pentru a-mi fi pe plac.
Si nu am pica decat pe umbra mea,
e sociala,
am prins-o inalnindu-se cu alte umbre.

Verde

2007-06-16T13:34:00.000+02:00

Avem paianjeni in casa...
Ea si-a dus genunchii la gura
si s-a invelit cu trupul meu...
30 de minute de liniste lichida.
Da,
avem paianjeni in casa,
trebuie sa vorbim,
trebuie sa ne imbracam in verde,
pentru totdeauna.

Izvorul Minunilor

2007-06-16T13:05:00.000+02:00

Atunci cand tot ce mi se vinde ma mentine-n forma,
de fapt sunt doar o aratare urata si enorma,
produsul unui nefericit complex de-mprejurari,
sa il numim Oedip,
dar mai sunt alte milioane de frustari.
Si-atunci cand sunt doar rezultatul unor traume imense,
cand gandurile imi sunt prinse in navoade dense,
cand tot ce-am devenit e un produs de piata,
expus in rafturi sociale, impachetat in gheata,
cand scuza mea e-o perioada, e un ciclu' al vietii,
si totu-n jur e un urias tampon oprind secretii,
cand tot ce fac e sa sangerez peste lume,
sa schimb sentimente in depresii fara-un sens anume,
cred ca trebuie sa incetez a mai fi buricul.
In fond,
nimic nu e mai real decat nimicul.

Onomatopee

2007-06-16T12:48:00.000+02:00

Ma doare-n cur,
inseamna ca-s matur.
Si cult,
he,he, sunt chiar adult.
Si totusi,
poate ca-i prea mult...
...ce ceri...
...ce vreau...
Hau-hau.
Onomatopee.
O simpla lipsa de idee.
Femeie.

PS:
Ma uit la tine cum mananci masline,
esti prea femeie pentru mine.

De prin anu' 2000

2007-06-16T12:41:00.000+02:00

Marti, proasta zi.
Miercuri de-ar veni.
Joi de-ar veni.
Tu de-ai veni,
sex,
m-a lovit in plex,
Rex!
Oare,
semn de intrebare,
tare, tare, tare.
Continuare.
Floare,
dulce floare,
cur, tate, picioare,
piele,
piele moale,
buze: sarutare.
Ochi, gat, par si Givenchy,
de prin anu' 2000.

De Goya

2007-06-16T12:03:00.000+02:00

Cainele negru a disparut
in momentul in care am strigat:" Aport!"
Din multimea venita de la meciul de fotbal
cineva mi-a spus ca l-a vazut mort.

Mai da-te-ncolo, doamna Paranoia,
stiu, sunt imagini din copilaria mea preferata,
aceea cu monstrii din desene de Goya.
Si totusi...
Si totusi, sa derulam visul inapoi,
sa scoatem scenele cu caini,
de violenta,
cele de sex cu batrani,
cu teama, de razboi...
Asa...frumos...derulam visul inapoi.

Pisica alba nu a disparut
in momentul in care am strigat: "Aport!"
Nu, de fapt am strigat: "Pis!"
Era, va jur, o atmosfera de vis,
multimea venita de la meciul de fotbal
mergea in grupuri mici, organizata.
Femeile miroseau flori,
copiii mancau inghetata.
Si nimic in jur nu amintea de desene de Goya,
asa ca te pup si ne vedem altadata,
scumpa mea doamna Paranoia!

Negru

2007-06-16T12:01:00.000+02:00

...dum, dum, du-dum, du-dum, dum, dum
cai negri alearga in jurul tau,
e bine sa te ineci in pamant?
sa inoti printre radacini, respirand viermi, cautand lumina sa te inalti spre cer?
cu ramele in parul tau aclamandu-te?
cu carbuni in gura ta ascultandu-te?
cu acizi in ochii tai mangaindu-te?
cu animale putrezite in poala ta devorandu-te?
Si serpii din gatul si coapsele tale vor musca pana cand noaptea neagra va trece si va veni lumina.

Alb

2007-06-16T12:00:00.000+02:00

Si ei
pot fi doar o haita de 15,
lipaind prin apa murdara
obositi de primavara,
de ei insisi.
Apropierea mea ii face sa se opreasca.
El vine,
imi arunca o privire tembela.
Curiozitate.
“A zis cineva pisica?”
alearga inapoi inviorati,
fericirea ii cuprinde,
se balacesc in apa iradiata,
le cade parul,
le cad dintii,
carnea putreda se scurge,
de pe oasele demineralizate.

Oranj

2007-06-16T11:51:00.000+02:00

Ea e portocalie,
e caldura,
caini cu limba scoasa,
static,
animale infierbantate,
ochii iesiti din orbite,
mugete ragusite.
Ea e miros aspru,
de placere si durere,
ea e specia multumita.

Autoportret

2007-06-16T11:48:00.000+02:00